O reprezentare socială este „un ansamblu organizat de cogniţii relative la un obiect, împărtăşite de membrii unei populaţii omogene în raport cu acest obiect” (Flament, 1995, p. 155). Ea este reprezentarea a ceva (obiectul), produsă de către cineva (subiectul), iar această producere este realizată în raport cu altcineva (P. Moliner, 1997, apud Neculau, Curelaru, 2003).

Obiectul reprezentării sociale poate fi extrem de divers: o persoană, un lucru, un eveniment material, psihic sau social, un fenomen natural, o idee, o teorie etc. El poate fi la fel de bine real sau imaginar, mitic (Jodelet, 1995). Subiectul poate fi un individ, o familie, o grupă, o clasă etc. Atât caracteristicile obiectului, cât şi cele ale subiectului au incidenţă asupra reprezentării sociale.

Conţinutul unei reprezentări sociale este format din informaţii, imagini, opinii, atitudini etc. ale subiectului referitoare la obiectul acesteia. Elementele componente ale unei reprezentări sociale sunt ierarhizate, iar între ele există relaţii care le determină semnificaţia şi locul pe care îl ocupă în cadrul ansamblului. „Întreaga reprezentare este organizată în jurul unui nod central, constituit din unul sau mai multe elemente care îi conferă o semnificaţie proprie” (Abric, 1995, p. 136).

Nodul central este partea comună a reprezentărilor despre obiect ale persoanelor care constituie subiectul. El este stabil în contexte care variază şi este rezistent la schimbare, fiind relativ independent de contextul social şi material imediat (J.-C. Abric, 1994, apud Lauş, 2005). Cercetările au arătat că, de obicei, nodul central este alcătuit din două-şase elemente (C. Flament, M.L. Rouquette, 2003, apud Curelaru, 2006).

Reprezentările sociale conţin, pe lângă nodul central, elemente periferice. Acestea alcătuiesc partea cea mai vastă a conţinutului reprezentării sociale. Sunt formate din informaţiile reţinute de subiect, selecţionate şi interpretate în raport cu semnificaţiile degajate de nodul central, judecăţile formulate despre obiectul reprezentat şi despre mediul acestuia, stereotipuri şi credinţe. Elementele periferice constituie partea mobilă a reprezentării sociale. Ele sunt ierarhizate şi sunt poziţionate la distanţe diferite în jurul nodului central.

Analiza unei reprezentări sociale necesită cunoaşterea conţinutului reprezentării, a structurii sale interne şi a nodului său central.

Am urmărit să identificăm reprezentarea socială a obiectului COVID-19 la persoane din România care: nu au fost bolnave de COVID-19, nu au fost în carantină sau în izolare impusă, la locul lor de muncă nu s-au ocupat de bolnavi de COVID-19 şi nu au avut prieteni sau rude bolnave de COVID-19 ori aflate în carantină sau în izolare impusă (subiectul).  Populaţia formată din aceste persoane a fost denumită „populaţia neafectată de COVID-19” şi a fost notată cu Pnu. Restul persoanelor din România constituie populaţia notată cu Pda.

Metode

Cercetarea a fost efectuată în perioada 1-20 mai 2020, în ultimele două săptămâni ale stării de urgenţă şi primele zile ale stării de alertă din România cauzate de pandemia de COVID-19.

Persoanele care au răspuns la cele două chestionare au provenit din judeţele Arad, Cluj şi Timiş şi din municipiul Bucureşti.

Conform rapoartelor emise de  Institutul Naţional de Sănătate Publică (2020a şi 2020b), în intervalul cuprins între 5 aprilie 2020 şi 24 mai 2020 (adică înainte şi în perioada de culegere a datelor pentru această cercetare), judeţul Arad şi municipiul Bucureşti s-au situat printre zonele cu cel mai mare procent de cazuri confirmate de la începutul pandemiei şi cu cel mai mare procent de decese de la începutul pandemiei. Judeţul Timiş a avut un procent destul de mare de cazuri confirmate cu COVID-19 şi de decese numai în perioada 5-12 aprilie, în timp ce în judeţul Cluj, în intervalul de timp menţionat, s-au înregistrat puţine cazuri confirmate şi decese.

Chestionarele au fost administrate online, prin intermediul cunoştinţelor cercetătorilor şi al unor operatori de sondaje.

Respondenţii au fost asiguraţi de confidenţialitatea datelor comunicate. Nu li s-a cerut să îşi dezvăluie numele şi adresa.

Au fost parcurşi trei paşi.

Pasul 1: Identificarea conţinutului reprezentării sociale, prin metoda asociaţiilor libere

Metoda constă în faptul că li se prezintă participanţilor la cercetare un cuvânt stimul şi li se cere să îi asocieze toţi termenii (substantive, adjective, verbe sau expresii) care le vin în minte în legătură cu acesta. Termenii propuşi de cei mai mulţi respondenţi formează conţinutul reprezentării sociale a obiectului desemnat de cuvântul stimul. Se reţin, deci, pentru următorii paşi termenii furnizaţi cel mai frecvent.

În prezenta cercetare cuvântul stimul utilizat a fost „COVID-19”.

Pasul 2: Determinarea relaţiilor între termenii care alcătuiesc conţinutul reprezentării sociale, prin metoda asocierii cuvintelor

Această metodă utilizează o listă de termeni, extraşi de către cel care efectuează cercetarea fie din datele colectate în urma unei investigaţii pe tema obiectului reprezentării sociale, fie din texte de referinţă. Li se cere participanţilor la cercetare să aleagă un termen din lista prezentată (numit termen inductor) şi să îi asocieze câte cuvinte doresc. Totalitatea cuvintelor distincte ataşate unui termen inductor constituie dicţionarul termenului.

Utilizând dicţionarele obţinute, se calculează indici de similaritate între termenii listei şi se construieşte o matrice de similarităţi, care se prelucrează prin analiză de clusteri. Dendrograma rezultată vizualizează modul în care se grupează termenii.

În această cercetare s-a folosit lista cu cei 11 termeni propuşi cel mai frecvent la pasul 1. Participanţilor li s-a cerut să aleagă un termen din listă şi să descrie, cât mai detaliat, modul în care consideră că acesta este legat de cuvântul „COVID-19”.

S-a calculat indicele de similaritate pentru doi termeni, T_i şi T_j (i,j Î{1, 2, …, 11}, i≠j), cu ajutorul formulei:

unde:

s_i,j= indicele de similaritate pentru termenii T_i şi T_j;

n_i,j=frecvenţa cu care a fost amintit termenul T_j atunci când a fost ales termenul inductor T_i;

n_j,i=frecvenţa cu care a fost amintit termenul T_i atunci când a fost ales termenul inductor T_j;

N_i=frecvenţa cu care a fost ales termenul inductor T_i;

N_j=frecvenţa cu care a fost ales termenul inductor T_j.

Dacă N_i=0 şi N_j=0, atunci nu se poate calcula s_i,j.

Evident, s_i,j = s_j,i.

Valoarea indicelui de similaritate definit astfel variază între 0 (s_i,j=0 atunci când termenului inductor T_i nu i-a fost asociat niciodată termenul T_j şi termenului inductor T_j nu i-a fost asociat niciodată termenul T_i) şi 1 (s_i,j=1 dacă ori de câte ori a fost ales termenul inductor T_i i s-a asociat termenul T_j şi de fiecare dată când a fost ales termenul inductor T_j i s-a asociat termenul T_i).

Indicele de similaritate arată cât de puternică este legătura între doi termeni.

La aplicarea analizei de clusteri s-a considerat că similaritatea între doi clusteri este egală cu cel mai mare dintre toţi indicii de similaritate calculaţi între un termen dintr-un cluster şi un termen din celălalt cluster:

unde s(A,B) este indicele de similaritate între clusterii A şi B.

La fiecare pas al algoritmului analizei de clusteri s-au format toate perechile posibile de clusteri şi pentru fiecare din ele s-a determinat similaritatea. S-a ales perechea pentru care similaritatea era maximă. Clusterii ei au fost reuniţi. Dacă au existat mai multe perechi pentru care similaritatea avea cea mai mare valoare, s-a ales la întâmplare una dintre ele, celelalte fiind alese, pe rând, la paşii următori.

Pasul 3. Identificarea locului fiecărui termen în cadrul conţinutului reprezentării sociale, prin metoda ordonării termenilor

Fiecărui participant la cercetare i s-a cerut să ordoneze termenii listei obţinute la pasul 1, având în vedere pentru fiecare termen cât de potrivit îl consideră pentru a defini ceea ce simte şi gândeşte atunci când întâlneşte cuvântul „COVID-19”. Termenul cel mai potrivit a fost plasat pe locul 1, iar cel mai puţin potrivit, pe locul 11.

Pentru fiecare termen s-au calculat frecvenţele poziţiilor pe care a fost plasat.

Apoi s-a calculat un punctaj al fiecărui termen, cu ajutorul formulei:

unde:

p=punctajul termenului;

f_i=numărul persoanelor care au plasat termenul pe poziţia i, i=1, 2, …, 11;

este numărul total de persoane care au ordonat termenii.

Pe baza punctajelor, s-a stabilit o ierarhie a termenilor, termenul care a obţinut cel mai mare punctaj fiind plasat pe locul 1, iar cel cu punctajul cel mai mic, pe locul 11.

Totodată, pentru fiecare termen s-a identificat distribuţia de frecvenţe a locurilor pe care a fost plasat şi s-a calculat indicatorul energiei informaţionale (C), utilizându-se formula:

Notaţiile sunt cele din formula pentru calculul punctajului.

Indicatorul energiei informaţionale arată cât de omogenă este o colectivitate (populaţie sau eşantion) în privinţa valorilor unei variabile. O colectivitate este omogenă dacă există o valoare a variabilei care are o frecvenţă relativă mare, apropiată de 1, ceea ce înseamnă că majoritatea elementelor din colectivitate au aceeaşi valoare a variabilei. Colectivitatea este eterogenă, dacă frecvenţele relative ale tuturor valorilor variabilei nu se deosebesc decât puţin între ele, adică în colectivitate sunt prezente diverse valori ale  variabilei şi niciuna dintre ele nu are o frecvenţă mult mai mare decât celelalte.

Indicatorul energiei informaţionale ia valori în intervalul [0, 1]. Pentru o colectivitate eterogenă el are o valoare mică, apropiată de 0. Atunci când colectivitatea este omogenă el are valoare mare, apropiată de 1.

În cazul acestei cercetări, fiecărui termen i-a fost asociată o variabilă ale cărei valori au fost cele 11 locuri pe care putea fi plasat termenul. Indicatorul energiei informaţionale al unui termen are valoare mare dacă foarte mulţi participanţi au poziţionat termenul pe acelaşi loc şi are o valoare redusă atunci când termenul a fost plasat pe multe poziţii.

Participanţi

Au fost utilizate patru eşantioane distincte de participanţi, două extrase din populaţia notată cu Pnu şi două compuse din persoane care aparţin populaţiei notată cu Pda.

Pentru a identifica populaţia din care face parte fiecare participant s-a ţinut cont de răspunsurile date de acesta la următoarele cinci întrebări incluse în chestionarele folosite:

I1. Aţi fost bolnav/bolnavă de COVID-19 (da/nu)?

I2. Aţi fost în carantină sau în izolare din cauza epidemiei de COVID-19 (da/nu)?

I3. Cineva dintre rudele sau prietenii dumneavoastră a fost bolnav/bolnavă de COVID-19 (da/nu)?

I4. Cineva dintre rudele sau prietenii dumneavoastră a fost în carantină sau în izolare din cauza epidemiei de COVID-19 (da/nu)?

I5. La locul dumneavoastră de muncă v-aţi ocupat de persoane bolnave de COVID-19 (da/nu/nu lucrez acum)?

Cei care au răspuns cu „da” la cel puţin una dintre întrebări au fost incluşi în eşantioanele extrase din populaţia Pda. Ceilalţi respondenţi au fost cuprinşi în eşantioanele extrase din populaţia Pnu.

Eşantioanele utilizate la primul pas au fost notate cu E1da (cel extras din Pda) şi cu E1nu (cel extras din Pnu), iar cele folosite la paşii 2 şi 3 cu E2da (cel extras din Pda) şi cu E2nu (cel extras din Pnu).

Instrumente

Au fost administrate două chestionare: unul eşantioanelor E1nu şi E1da, ale cărui răspunsuri au fost prelucrate la pasul 1, şi unul eşantioanelor E2nu şi E2da, ale cărui răspunsuri au fost utilizate la paşii 2 şi 3.

Primul chestionar le cerea respondenţilor să noteze toţi termenii (substantive, adjective, verbe sau expresii) care le vin în minte atunci când aud „COVID-19”. Li s-a specificat faptul că se pot referi atât la aspecte pozitive, cât şi la aspecte negative.

Cel de-al doilea chestionar a conţinut o listă de termeni obţinută pe baza răspunsurilor la primul chestionar. Primul item le solicita respondenţilor să aleagă un termen din listă şi să descrie, cât mai detaliat, modul în care, după părerea lor, acesta este legat de COVID-9. Cel de-al doilea item le cerea să ordoneze termenii din listă, având în vedere pentru fiecare termen cât de potrivit îl consideră pentru a defini ceea ce simt şi gândesc atunci când întâlnesc cuvântul „COVID-19”,  plasând pe locul 1 termenul pe care îl consideră cel mai potrivit, iar pe locul 11, termenul cel mai puţin potrivit.

În ambele chestionare au fost incluse întrebările I1 ‒ I5.

Pentru termenii reţinuţi în urma primului pas al prelucrării datelor şi consideraţi a forma conţinutul reprezentării sociale a COVID-19 prezentăm în continuare definiţii şi explicaţii asupra posibilelor legături ale acestora cu COVID-19.

Boală

Conform Noului dicţionar universal al limbii române (Oprea, Pamfil, Radu & Zăstroiu, 2008, p. 185), boala este o tulburare a sănătăţii; o tulburare a activităţii normale a organismului (sub acţiunea unor agenţi externi).

COVID-19 este considerat o boală şi i s-au atribuit coduri în CIM ‒ 10 (Clasificarea Internaţională a Bolilor ‒ 10^[1]):

• 1 ‒ COVID-19 cu virus identificat = valabil pentru cazurile confirmate;
• 2 ‒ COVID-19 cu virus neidentificat = valabil pentru cazurile suspecte.

(World Health Organization, 2020b)

Criză economică şi/sau financiară

Pandemia de COVID-19 este „mult mai mult decât o criză de sănătate, ea este o criză socio-economică fără precedent. În fiecare ţară în care este prezentă, ea poate avea efecte sociale, economice şi politice devastatoare, care vor lăsa cicatrici profunde şi de lungă durată” (United Nations Development Programme, 2020) .

Oamenii îşi pierd locul de muncă şi veniturile, fără a putea şti când se va reveni la normalitate. Organizaţia Mondială a Muncii (The International Labour Organization) estimează că s-ar putea desfiinţa 195 de milioane de locuri de muncă, iar Banca Mondială prognozează că în acest an 800 de milioane de oameni nu-şi vor putea satisface nevoile de bază  (United Nations Development Programme, 2020).

Şi în România, în perioada stării de urgenţă, sute de mii de persoane au fost în şomaj tehnic. Din evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă rezultă că au primit ajutor financiar de la stat pentru contractele individuale de muncă suspendate în luna precedentă:  490.017 de salariați în luna aprilie, 1.175.462 de salariați în luna mai şi 140.787 de salariați până în 9 iunie (Peste 1,3 milioane de români au primit…, 2020).

Un sondaj desfăşurat în perioada 9 – 16 martie anul curent, efectuat de platforma de recrutare BestJobs (Oprea, 2020), la care au participat 1262 de utilizatori de internet, arăta că românilor le este mai teamă de recesiune decât de pandemia de COVID-19. În contextul restrângerii sau încetării activităţii multor operatori economici, a recurgerii la munca la domiciliu acolo unde activitatea o permitea, majoritatea respondenţilor la acest sondaj s-au declarat extrem de îngrijoraţi (34,5%) sau oarecum îngrijoraţi (32,6%) că ar putea să îşi piardă locul de muncă. Dacă s-ar găsi în situaţia de a-şi căuta un job, 45,7% dintre respondenţi cred că ar găsi greu, iar 20,6% chiar foarte greu în condiţiile actuale.

Clasificarea Internaţională a Bolilor ‒ 10 (ICD ‒ International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems. Tenth Revision) este o listă cu cele mai cunoscute boli şi sindroame, publicată de OMS. Ea este folosită în toată lumea pentru statistica medicală (mortalitate, morbiditate etc.).

Un alt sondaj (CURS, 2020), realizat în România în perioada 1 – 7 aprilie 2020, pe un eşantion de 980 respondenţi cu vârsta peste 18 ani, a arătat că 74% dintre aceştia consideră că România va trece printr-o criză economică majoră după ce starea de urgență va fi ridicată.

Distanţare socială

Potrivit CDC (Centers for Disease Control and Prevention), distanțarea socială se referă la „metode de reducere a frecvenţei contactului între oameni şi a apropierii între aceştia pentru a scădea riscul de transmitere a bolii. Exemple de distanţare socială sunt: anularea evenimentelor publice, precum concertele, evenimentele sportive sau filmele, închiderea clădirilor cu destinaţie de birouri, a şcolilor şi a altor locuri publice şi restricţionarea accesului în locuri publice cum sunt centrele comerciale sau alte locuri în care se adună oamenii.” (Kinlaw, Levine, 2007)

În timpul pandemiei de COVID-19, CDC a reformulat definiţia distanţării sociale astfel: „rămânerea în afara locurilor în care se adună multe persoane, evitarea adunărilor publice şi menţinerea distanţei faţă de ceilalţi (aproximativ şase picioare sau doi metri) atunci când este posibil” (Pearce, 2020). Pentru respectarea distanţării sociale se recomandă înlocuirea contactelor fizice cu comunicarea online.

Pe parcursul timpului, termenul „distanţare socială” a fost utilizat ca sinonim pentru „distanţarea fizică”, ambii semnificând păstrarea unei distanţe de cel puţin şase picioare faţă de ceilalţi, cu scopul de a preveni molipsirea în cazul unor boli transmisibile (Lockerd Maragakis, 2020). Recent, OMS a redus limita de distanţă pentru „distanţarea fizică” de la şase picioare la 1 m (World Health Organization, 2020c).

Piciorul (eng. foot) este o unitate de măsură pentru lungime egală cu 12 inch, adică 30,48 cm (un inch având 2,54 cm).

Fiecare ţară şi-a stabilit propriul interval de lungime ca limită pentru distanţarea socială. Unele au recurs la ilustraţii pentru o înţelegere mai uşoară. De pildă, în Belgia, distanţarea socială înseamnă respectarea unui interval de 1,5 m (adică, trei lăzi de bere sau 22 de sticle de bere sau 10 conuri cu cartofi prăjiţi). În Kenya distanţa pe care locuitorii ar trebui să o păstreze între ei permanent este egală cu lungimea unui leu (6 picioare). În Mexic s-a recurs la imagini cu supereroina Susana Distancia (numele său este un joc de cuvinte, „su sana distancia” însemnând „distanţa ta sănătoasă”), care îşi extinde braţele aşa încât cuprinde între ele o bulă cu diametrul de 1,5 m, care o protejează şi îi protejează şi pe ceilalţi de infecţie. (COVID-19:Distanţarea socială…, 2020). În România, în majoritatea centrelor comerciale se atrage atenţia asupra necesităţii păstrării distanţei de 1,5 m sau de 2 m între cumpărători, în funcţie de mărimea magazinului.

Piciorul (eng. foot) este o unitate de măsură pentru lungime egală cu 12 inch, adică 30,48 cm (un inch având 2,54 cm).

Fiecare ţară şi-a stabilit propriul interval de lungime ca limită pentru distanţarea socială. Unele au recurs la ilustraţii pentru o înţelegere mai uşoară. De pildă, în Belgia, distanţarea socială înseamnă respectarea unui interval de 1,5 m (adică, trei lăzi de bere sau 22 de sticle de bere sau 10 conuri cu cartofi prăjiţi). În Kenya distanţa pe care locuitorii ar trebui să o păstreze între ei permanent este egală cu lungimea unui leu (6 picioare). În Mexic s-a recurs la imagini cu supereroina Susana Distancia (numele său este un joc de cuvinte, „su sana distancia” însemnând „distanţa ta sănătoasă”), care îşi extinde braţele aşa încât cuprinde între ele o bulă cu diametrul de 1,5 m, care o protejează şi îi protejează şi pe ceilalţi de infecţie. (COVID-19:Distanţarea socială…, 2020). În România, în majoritatea centrelor comerciale se atrage atenţia asupra necesităţii păstrării distanţei de 1,5 m sau de 2 m între cumpărători, în funcţie de mărimea magazinului.

La conferinţa de presă a OMS pentru situaţii de urgenţă privind focarul de boli coronavirus, din 20 martie 2020, s-a pus în discuţie înlocuirea sintagmei „distanţare socială” cu formula „distanţare fizică. Dr. Maria Van Kerkhove a afirmat că este absolut esenţial să fie continuată păstrarea distanţei fizice între oameni pentru a putea preveni transferarea virusului de la o persoană la alta, însă a insistat asupra utilizării sintagmei „distanţare fizică”, în locul celei de „distanţare socială”. Ea a argumentat această opinie prin faptul că în prezent tehnologia a avansat atât de mult încât oamenii pot fi conectaţi în variate feluri, fără a fi fizic în aceeaşi încăpere ori a fi fizic în acelaşi spaţiu cu alte persoane. Concluzia firească a fost: „Facem schimbarea de a spune distanţare fizică şi aceasta este scopul, deoarece noi dorim ca oamenii să ramână în continuare conectaţi.” (World Health Organization, 2020d, de la momentul 00:19:31)

În România au fost impuse măsuri de distanţare fizică încă de la jumătate lunii martie. Decretul nr. 195/2020, prin care se instituia starea de urgenţă pe teritoriul României, conţine asemenea prevederi în cele două anexe ale sale (Anexa 1. Măsuri de primă urgenţă cu aplicabilitate directă şi Anexa 2. Măsuri de primă urgenţă cu aplicabilitate graduală).  Menţionăm câteva dintre acestea, valabile pe perioada stării de urgenţă:

Ordonanţa militară privind unele măsuri de primă urgenţă care privesc aglomerările de persoane şi circulaţia transfrontalieră a unor bunuri (Ordonanţa militară nr. 1) şi  Ordonanţa militară nr. 2 din 21.03.2020 au mai adăugat restricţii, precum:

Pe durata stării de alertă au fost adoptate şi o serie de măsuri pentru a diminua impactul tipului de risc, printre care (Guvernul României, 2020, Anexa 3):

Pe tot parcursul stării de urgenţă şi a stării de alertă mass-media au difuzat îndemnul „Stai acasă!”.

Igienă

Conform definiţiei din dexonline, igiena înseamnă un „ansamblu de reguli şi măsuri practice pentru apărarea sănătăţii” (Igienă, f.d.).

Curând după depistarea primului caz de infecţie cu SARS-CoV-2 în România, în 11 martie 2020, Ministerul Afacerilor Interne din România (2020a) a publicat pe site-ul său  câteva reguli de igienă care să fie urmate pentru a preveni infecţia cu SARS-CoV-2. Enumerăm dintre acestea pe cele care au fost frecvent repetate de mass-media:

Izolare

Izolarea şi carantina sunt mijloace de protecţie a populaţiei faţă de o boală contagioasă. Conform definiţiilor date de CDC (Centers for Disease Control and Prevention, 2017):

Definiţiile au fost ulterior lărgite. Astfel, izolarea se referă nu doar la persoanele bolnave, ci şi la cele despre care se poate crede, având motiv întemeiate, că sunt infectate sau contagioase. Iar carantina vizează persoanele despre care se crede, pe baze rezonabile, că au fost expuse la o boală transmisibilă, dar nu sunt simptomatice (Pearce, 2020).

Durata rămânerii în carantină depinde de perioada estimată de incubaţie a virusului. În cazul noului coronavirus (SARS-CoV-2) estimările timpurii au indicat o perioadă medie de incubaţie de 5,2 zile, centila 95 a distribuţiei perioadei de incubaţie fiind de 12,5 zile (Backer, Klinkenberg, Wallinga, 2020, apud European Centre for Disease Prevention and Control, 2020, p. 4). Pe această bază, European Centre for Disease Prevention and Control a considerat că pentru COVID-19 este suficientă o durată a carantinei de 14 zile.

În Buletinul informativ din 1 martie 2020 ora 14, Ministerul Afacerilor Interne (2020b) preciza condiţiile în care se instituie carantina şi autoizolarea în România:

Pe toată durata stării de urgenţă, persoanelor izolate la domiciliu, carantinate sau internate li s-a interzis să iasă din locul unde au fost plasate, fără aprobarea autorităţilor (Ordonanţa militară nr. 1, Art. 8 (1)).

Pe lângă persoanele care au fost izolate la domiciliu deoarece îndeplineau cel puţin unul dintre criteriile formulate în Buletinul informativ din 1 martie 2020 ora 14 al Ministerului Afacerilor Interne (2020b), în perioada stării de urgenţă s-au auto-izolat la domiciliu foarte multe persoane, mai ales din rândul celor vulnerabile (în vârstă ori care aveau afecţiuni grave), pentru a se feri de îmbolnăvire.

O cercetare efectuată în perioada 7-8 aprilie 2020, prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing), la care au participat 1055 de persoane cu vârsta minimă de 18 ani (Dâncu, 2020) a evidenţiat amploarea fenomenului izolării auto-impuse. A reieşit că:

În situaţia actuală, în care pandemia de COVID-19 obligă oamenii la o distanţare fizică şi la petrecerea unui timp îndelungat în interiorul propriei locuinţe, în solitudine sau în compania membrilor familiei rstrânse, definirea izolării în termenii oferiţi de Jung (Reber, 1985, p. 377) vine să descrie acurat percepţia oamenilor asupra fenomenului: „un sentiment al înstrăinării psihologice de ceilalţi”. Jung îl denumeşte izolare psihică (Reber, 1985, p. 377) şi îl consideră ca derivând „din secrete profunde, originare în inconştientul colectiv, pe care persoana simte să le ţină ascunse de ceilalţi”.

Manipulare

Într-un sens larg, manipularea este definită ca fiind „influenţarea opţiunii, comportamentului etc. unei persoane sau al unei colectivităţi prin diverse tactici (reprobabile) pentru a-şi atinge un scop” (Oprea, Pamfil, Radu & Zăstroiu, 2008, p. 870).

Multe persoane şi-au exprimat părerea că noul coronavirus a fost sintetizat într-un laborator fie pentru a reduce populaţia lumii (nu doar prin pierderile de vieţi omeneşti cauzate de COVID-19, ci, mai ales, prin decesul bolnavilor cronici privaţi de asistenţă medicală pe parcursul pandemiei şi prin lipsa alimentelor care va urma pandemiei), fie pentru a se schimba opinia publică în sensul acceptării instalării de antene 5G, necesare unei comunicări mai bune, sau pentru a se grăbi adoptarea legii vaccinării obligatorii (Ghiduc, 2020), fie pentru a se obţine ulterior câştiguri din comercializarea unor vaccinuri sau medicamente (existente încă înainte de începerea pandemiei de COVID-19). După părerea acestora, măsurile luate de autorităţi pentru limitarea extinderii pandemiei au fost doar mijloace de manipulare, menite să stârnească teama faţă de pericolul îmbolnăvirii şi să pregătească terenul pentru acceptarea restricţiilor care vor servi la atingerea scopului pentru care a fost pus în circulaţie coronavirusul SARS-CoV-2.

Purtătorul de cuvânt al OMS, Fadela Chaib, a declarat, însă, că toate probele disponibile sugerează faptul că noul coronavirus provine de la animale din China, din anul 2019, și nu a fost manipulat sau produs într-un laborator (Farge, Nebehay, 2020).

Moarte

Primele decese cauzate de COVID-19 s-au înregistrat în România în 22 martie (9 persoane).

De atunci, mass-media anunţă zilnic numărul total de decese şi numărul de persoane decedate în ultimele 24 de ore, utilizând formulări care sperie populaţia. În realitate, situaţia nu este chiar atât de gravă: numărul de decese înregistrate în România în lunile martie şi aprilie 2020 nu diferă mult de cel al deceselor din perioada similară a anului 2019 (Stanciu, 2020):

Pe pagina web Evoluţie decese noi pe zile se pot urmări, pentru fiecare zi începând din 26 februarie 2020,  frecvenţa zilnică şi frecvenţa cumulată a deceselor.

Din totalul persoanelor decedate din cauza infecţiei cu SARS-CoV-2, în România, până în 24 mai 2020, 76,4% au fost persoane trecute de 60 de ani, 58,7% au fost bărbaţi, iar 90,7% aveau comorbidităţi asociate, cele mai frecvente fiind: afecţiuni cardiovasculare (62,1%), diabet (30,3%) şi afecţiuni neurologice (20,6%) (Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, 2020).

Pandemie

Conform dexonline, o pandemie este „o epidemie răspândită pe teritorii foarte întinse intr-o ţară, în mai multe ţări sau continente” (Pandemie, f.d.). Potrivit OMS, pandemiile sunt provocate mai ales de agenţi patogeni noi sau de noi tipuri de virusuri (Vrauko, 2020).

După data de 11 martie 2020, când OMS a apreciat că se poate vorbi despre o pandemie în cazul infecţiei COVID-19, în mass-media, atunci când se fac referiri la infecţia cu SARS-CoV-2 din România, se utilizează de obicei termenul „pandemia COVID-19” şi, mult mai rar, „epidemia COVID-19 în România” [a se vedea, de exemplu, Mihai, 2020; Raportul Analiza evoluţiei epidemiei COVID-19 în România pentru perioada 18.03-27.06.2020 efectuată în cadrul INSP-CNEPSS. 13 iulie 2020, elaborat de Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) şi Centrul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate (CNEPSS) (INSP, CNEPSS, 2020)].

Teamă

Teama, sinonimul fricii, este reprezentată de „o stare de nelinişte şi de tulburare provocată de un pericol care te ameninţă, de un rău care ţi se poate întâmpla” (Oprea, Pamfil, Radu & Zăstroiu, 2008, p. 1650). În psihologie  o găsim definită drept „reacţie emoţională de neplăcere, agitaţie şi dorinţă de a fugi, de a se ascunde de o situaţie care ameninţă existenţa biologică sau sănătatea individului” (Băiceanu, 2004, p. 134).

Sondajul de opinie efectuat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (2020) în perioada 10 – 11 martie 2020, pe un eşantion format din 926 de persoane cu vârste peste 18 ani, a evidenţiat faptul că, la acea dată, 67% dintre români erau îngrijorați pentru ei și pentru familiile lor cu privire la epidemia de COVID –19, iar subiectul COVID-19 se discuta cel puţin o dată pe zi în trei sferturi dintre familiile din România. Principalul motiv de îngrijorare al respondenţilor îl constituia lipsa accesului la medicamente sau tratament medical adecvat în cazul în care s-ar afla în situaţia de a fi izolaţi la domiciliu.

Dar, în perioada pandemiei de COVID-19, persoanele nu s-au temut doar de îmbolnăvirea sau moartea lor ori a celor apropiaţi, ci şi de pierderea locului de muncă, scăderea veniturilor, criza economică ce va urma pandemiei.

Timp mai mult

Construcţie psihologică a omului, care permite adaptarea sa la mediu, noţiunea de timp se întemeiază pe factori sociali şi senzoriomotori, distingându-se „un timp obiectiv, socializat, măsurabil, un timp biologic, care se modifică sub influenţa diferiţilor factori (…), şi un timp subiectiv, variabil în funţie de individ şi de interesele personale de moment (..)” (Sillamy, 2000, p. 324).

În România, în timpul stării de urgenţă şi al celei de alarmă au fost închise instituţiile de învăţământ, multe unităţi economice, majoritatea magazinelor, restaurantele şi cafenelele şi au fost suspendate activităţile culturale, ştiinţifice, artistice, religioase şi sportive. A fost restricţionată deplasarea persoanelor în afara locuinţei. Oamenii au fost obligaţi, astfel, să îşi petreacă majoritatea timpului acasă. Pentru unii, aceasta a fost o ocazie de a avea „timp mai mult” pentru a sta lângă cei dragi sau pentru a desfăşura activităţi plăcute, în timp ce alţii au constatat că au „prea mult timp” pe care nu ştiau cum să-l folosească.

Virus

COVID-2 este provocat de coronavirusul SARS-CoV-2. Acesta face parte din familia Coronaviridae, la fel ca virusurile care determină Sindromul Respirator Acut Sever (SARS) și Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS), părând să aibă caracteristici epidemiologice similare acestora.

Pe baza acestor rezultate se poate deduce că termenii „virus” şi „boală” constituie nodul central al reprezentării sociale a COVID-19. Ei sunt foarte importanţi în cadrul reprezentării sociale: la ei se gândesc foarte multe persoane atunci când aud cuvântul „COVID-19” şi, de asemenea, foarte multe persoane îi consideră cei mai potriviţi sau printre cei mai potriviţi trei termeni pentru a descrie ceea ce simt sau gândesc atunci când întâlnesc cuvântul „COVID-19”. Cei doi termeni sunt puternic legaţi între ei, indicele lor de similaritate fiind cel mai mare dintre toţi indicii.

Ceilalţi 9 termeni din conţinutul reprezentării sociale au fost analizaţi sub aspectul importanţei lor şi a tăriei legăturii lor cu nodul central. Legătura unui termen cu nodul central a fost evaluată prin mărimea indicilor de similaritate ai termenului în cauză cu termenii „virus” şi „boală”, fiind considerată:

• puternică, dacă cel puţin unul dintre indicii de similaritate este cel puţin egal cu 0,200;
• medie, dacă cel puţin unul dintre indicii de similaritate este inclus în intervalul [0,100, 0,200) şi amândoi sunt mai mici decât 0,200;
• slabă, dacă ambii indici de similaritate sunt cuprinşi în intervalul [0, 0,100), cel puţin unul fiind mai mare decât 0;
• foarte slabă, dacă ambii indici de similaritate sunt egali cu 0.

Termenul „teamă” are o situaţie specială: el a fost notat cel mai frecvent la pasul 1, dar nu a fost ales decât de puţine persoane (9) la pasul 2 şi a fost plasat mult mai frecvent pe ultimele trei locuri decât pe primele trei locuri (de 52 de persoane faţă de 23) în ordonările termenilor realizate de participanţi la pasul 3, din acest motiv obţinând un punctaj destul de mic (5,29), care îl plasează pe locul 8 în ierarhia termenilor alcătuită în funcţie de punctaj. El joacă, însă, un rol însemnat în reprezentarea socială a COVID-19 prin legăturile pe care le stabileşte între elementele reprezentării sociale, având cei mai mari indici de similaritate (cea mai mare valoare a medianei indicilor de similaritate, Md=0,118).

Termenul „teamă” se asociază cel mai puternic cu termenul „moarte” (indicele lor de similaritate este egal cu 0,273, fiind cel mai mare indice de similaritate pentru fiecare dintre aceşti doi termeni). Valoarea sa rezultă din faptul că dintre cele 9 persoane care au ales la pasul 2 termenul „teamă”, 3 au menţionat termenul „moarte”. Niciuna dintre cele două persoane care au ales la pasul 2 termenul „moarte” nu l-au descris folosind termenul „teamă”. (De fapt, cele două persoane nu au utilizat în descriere niciun termen din listă).

O altă asociere puternică o are termenul „teamă” cu termenul „boală”. Indicele lor de similaritate este egal cu 0,258, fiind mai mare decât indicii de similaritate între termenii  „teamă” şi „virus” (0,139), „moarte” şi „boală” (0,125) şi „moarte” şi „virus” (0,069). Se constată că termenul „teamă” se asociază puternic nodului central al reprezentării sociale, fiind legat puternic de termenul „boală”, şi îi asociază acestuia termenul „moarte”, termen care are o importanţă scăzută în mintea oamenilor atunci când se gândesc la „COVID-19”:  a fost notat doar de 16 persoane la pasul 1, a fost selectat de cele mai puţine persoane la pasul 2 (de două persoane), a fost plasat cu cea mai mare frecvenţă (de 82 de persoane) pe unul din ultimele trei locuri atunci când au fost ordonaţi termenii la pasul 3 şi a obţinut cel mai mic punctaj (3,73).

Termenul „teamă” are o asociere puternică şi cu termenul „manipulare”. Indicele lor de similaritate este egal cu 0,217, fiind al patrulea ca mărime între indicii de similaritate ai celor 11 termeni. El este mult mai mare decât indicii de similaritate între termenii „manipulare” şi „virus” (0,122), „manipulare” şi „boală” (0,028), „manipulare” şi „moarte” (0,125). Valoarea mare a  indicelui de similaritate între termenii „teamă” şi „manipulare” rezultă din faptul că dintre cele 14 persoane care au ales la pasul 2 termenul „manipulare”, 5 l-au descris folosind termenul „teamă”; însă niciuna dintre cele 9 persoane care au ales termenul „teamă” nu l-a descris folosind termenul „manipulare”.

Prin intermediul termenului „teamă”, termenul „manipulare” este legat de nodul central al reprezentării sociale. Termenul „manipulare” are o importanţă scăzută în modul în care gândesc oamenii despre „COVID-19”: el a fost notat doar de 19 persoane la pasul 1, a fost selectat numai de 14 persoane la pasul 2, a fost plasat cu cea mai mare frecvenţă pe unul dintre ultimele trei locuri la pasul 3, atunci când au fost ordonaţi cei 11 termeni, şi a obţinut un punctaj mic (4,39), doar termenii „timp mai mult” şi „moarte” având un punctaj mai mic.

Se constată, astfel, că termenul „teamă”, deşi are doar o importanţă medie pentru respondenţi în a defini ce simt şi gândesc despre COVID-19, are un rol însemnat în structura reprezentării sociale, întrucât asociază cu nodul central al reprezentării sociale termeni care au o importanţă redusă: „moarte” şi „manipulare”.

Indirect, prin intermediul termenului „teamă”, este stabilită asocierea termenului „criză economică şi/sau financiară” cu nodul central al reprezentării sociale. Acest termen are o asociere mare cu termenul „moarte” (indicele de similaritate este egal cu 0,214), care este asociat puternic cu termenul „teamă”. Un sfert dintre cei care la pasul 2 au ales termenul „criză economică şi/sau financiară” (3 din 12) au utilizat în descrierea sa termenul „moarte”. Termenul „criză economică şi/sau financiară” se asociază cu termenul „teamă” mai slab decât cu termenul „moarte” (indicele de similaritate fiind egal cu 0,190) şi se asociază doar slab cu termenul „virus” (indicele de similaritate este egal cu 0,077) şi mediu cu termenul „boală” (indicele de similaritate este egal cu 0,118).

Dar, spre deosebire de ceilalţi doi termeni asociaţi nodului central al reprezentării sociale prin intermediul termenului „teamă” („moarte” şi „manipulare”), termenul „criză economică şi/sau socială” ocupă un loc de importanţă medie în gândurile oamenilor referitoare la „COVID-19”: a fost plasat mult mai frecvent pe unul dintre primele trei locuri decât pe unul dintre ultimele trei locuri la pasul 3 (de 36 de persoane faţă de 18) şi a obţinut un punctaj mai mare decât termenii „teamă”, „moarte” şi „manipulare”. Prin urmare, termenul „criză economică şi/sau socială”, care se află pe o poziţie medie în ceea ce priveşte importanţa pe care o atribuie respondenţii celor 11 termeni, se asociază nodului central al reprezentării sociale prin intermediul termenului „moarte”, care este legat puternic de termenul „teamă”, acesta din urmă având o legătură puternică cu nodul central al reprezentării sociale.

Termenul „pandemie” are o legătură puternică cu termenul „virus” (indicele de similaritate este egal cu 0,204, fiind al doilea ca mărime dintre indicii de similaritate ai termenului „virus” şi cel mai mare dintre indicii de similaritate ai termenului „pandemie”).  El a fost notat la primul pas de mai puţin de 10% dintre respondenţi (de 14 din 159 de persoane),  în schimb a fost ales cu o frecvenţă mare la pasul 2 (de 22 de persoane), a fost plasat mult mai frecvent pe unul dintre primele trei locuri decât pe unul dintre ultimele trei locuri la pasul 3 (de 55 de persoane, faţă de 23) şi a obţinut unul dintre cele mai mari punctaje (6,92), al patrulea ca mărime după „virus”, ”„boală” şi „distanţare socială”. Deci, termenul „pandemie” ocupă un loc important în reprezentarea socială a COVID-19 şi se asociază puternic cu nodul central al reprezentării sociale.

Un termen care se asociază cu nodul central al reprezentării sociale ceva mai slab decât „pandemie” este „distanţare socială” (indicele de similaritate cu termenul „virus” este egal cu 0,182, fiind cel mai mare dintre indicii de similaritate ai termenului „distanţare socială” şi al treilea ca mărime dintre indicii de similaritate ai termenului „virus”, mai mic doar decât indicii de similaritate ai acestuia cu termenii „boală” şi „pandemie”; cu termenul „boală”, indicele de similaritate are o valoare scăzută, egală cu 0,026). Termenul „distanţare socială” a fost notat de puţine persoane la pasul 1 (de 15 din 159, adică de mai puţin de 10% dintre participanţi) şi a fost ales doar de 17 persoane la pasul 2, dar a fost plasat pe unul dintre primele trei locuri mult mai frecvent decât pe unul dintre ultimele trei locuri la pasul 3 (de 45 de persoane, faţă de 12) şi a obţinut un punctaj mare (7,01), care este depăşit numai de punctajele termenilor „virus” şi „boală”. Înseamnă că termenul „distanţare socială” este un element important al reprezentării sociale a COVID-19 şi are o legătură de tărie medie  cu nodul central al acesteia.

Termenul „izolare” se asociază slab atât termenilor „virus” (indicele de similaritate este egal cu 0,061) şi „boală” (indicele de similaritate este egal cu 0), care constituie nodul central al reprezentării sociale, cât şi celorlalţi termeni (are 5 indici de similaritate egali cu 0), singura sa asociere mai puternică fiind cu termenul „manipulare” (indicele de similaritate este egal cu 0,150). El ocupă un loc de importanţă medie în gândirea oamenilor referitoare la „COVID-19”: deşi a fost notat de multe persoane la pasul 1 (de 43 de persoane, la fel ca termenul „boală”), el  a fost selectat doar de 6 respondenţi la pasul 2, a fost poziţionat pe primele trei locuri de puţine persoane la pasul 3 (de 31) şi a obţinut un punctaj mediu (6,42). Se deduce de aici că termenul „izolare” este un element periferic al reprezentării sociale a COVID-19, cu o importanţă medie, şi are o legătură slabă cu nodul central, fiind asociat acestuia indirect, prin intermediul termenului „manipulare”, care este asociat termenului „teamă”.

Termenul „igienă” este asociat slab celorlalţi termeni (indicii săi de similaritate nu depăşesc valoarea 0,100), inclusiv nodului central al reprezentării sociale (indicele de similaritate între termenii „igienă” şi „virus” este egal cu 0,057, iar între termenii „igienă” şi „boală” este egal cu 0,033). Importanţa sa în modul de a gândi al oamenilor referitor la „COVID-19” este mare: deşi a fost notat de mai puţin de 10% dintre respondenţi la pasul 1 (de 15 din 159 de persoane) şi a fost selectat doar de 8 persoane la pasul 2, el a fost plasat mai frecvent pe unul dintre primele trei locuri decâ pe unul dintre ultimele trei locuri (de 35 de persoane, faţă de 14), iar punctajul pe care l-a obţinut (6,70) îl situează pe locul 5 în lista celor 11 termeni ordonaţi descrescător după punctaj. Prin urmare, termenul „igienă” este un element periferic al reprezentării sociale situat departe de nodul central, dar având o importanţă mare.

Termenul „timp mai mult” are o asociere extrem de redusă cu ceilalţi 10 termeni (are 8 indici de similaritate nuli, inclusiv indicii de similaritate cu termenii care formează nodul central sunt egali cu zero). A fost notat de 22 de persoane la pasul 1, a fost selectat numai de 5 respondenţi la pasul 2, a fost plasat de majoritatea respondenţilor (81) pe unul dintre ultimele trei locuri şi a obţinut un punctaj foarte mic (3,80), doar termenul „moarte” având un punctaj mai mic (3,73). Înseamnă că termenul „timp mai mult”este un element periferic al reprezentării sociale, are o importanţă mică în reprezentarea socială a COVID-19 şi are o legătură foarte slabă cu nodul central al reprezentării.

Pe baza rezultatelor se poate afirma că termenii „izolare”, „igienă” şi „timp mai mult” sunt elementele periferice cele mai îndepărtate de nodul central al reprezentării sociale, termenul „timp mai mult” fiind legat foarte slab şi de majoritatea celorlalţi termeni.

Conţinutul reprezentării sociale este diferit între cele două populaţii, existând, totuşi, unii termeni comuni: „teamă”, „boală”, „izolare”, „virus”, „timp mai mult”, „moarte” şi „distanţare socială”.

Modul în care se asociază cei 11 termeni este diferit între cele două populaţii. Termenii care au cele mai mici valori ale indicilor de similaritate sunt „timp mai mult” şi „izolare” în eşantionul E2nu şi „criză economică şi/sau financiară” şi „moarte” în eşantionul E2da. Cele mai mari valori ale indicilor de similaritate le au termenii „teamă”, „moarte” şi „virus” în eşantionul E2nu şi „virus” în eşantionul E2da. În ambele eşantioane, dintre toţi indicii de similaritate cea mai mare valoare o are cel între termenii „virus” şi „boală”.

În ambele eşantioane, termenii aleşi cu cea mai mare frecvenţă la pasul 2 au fost „virus”, „boală” şi „pandemie”.

În ambele eşantioane, termenii plasaţi cel mai frecvent pe unul dintre primele trei locuri, la pasul 3, au fost „virus” şi „boală”. Pe primul loc a fost poziţionat cel mai frecvent termenul „virus” în eşantionul E2nu şi termenul „boală” în eşantionul E2da.

Cel mai mare punctaj a fost obţinut, în eşantionul E2nu de termenul „virus”, urmat de „boală”, iar în eşantionul E2da de termenul „boală” urmat de „virus”.

Întrucât lista cu cei 11 termeni utilizată la paşii 2 şi 3 nu conţine termenii care au fost notaţi cel mai frecvent la pasul 1 de participanţii din eşantionul E1da, nu s-a putut identifica reprezentarea socială a COVID-19 în populaţia Pda.

Dar, pe baza rezultatelor obţinute, se poate formula ipoteza că şi în această populaţie nodul central este format din termenii „boală” şi „virus”. Este de aşteptat ca structura reprezentării sociale a COVID-19 să difere între cele două populaţii în ceea ce priveşte asocierea termenilor.

Au fost identificaţi 11 termeni care constituie conţinutul reprezentării sociale a COVID-19 în populaţia care nu a fost afectatătă de COVID-19 (Pnu): boală, criză economică şi/sau financiară, distanţare socială, igienă, izolare, manipulare, moarte, pandemie,teamă, timp mai mult şi virus.

Aceşti termeni pot fi grupaţi astfel (tabelul 15):

• nodul central al reprezentării sociale, care este format din termenii „virus” şi „boală”;
• trei termeni care sunt importanţi atunci când oamenii se gândesc la „COVID-19”: „pandemie” (care are o legătură puternică cu nodul central),  „distanţare socială” (care are o legătură de tărie medie cu nodul central) şi „igienă” (care are o legătură slabă cu nodul central);
• trei termeni care au o importanţă medie atunci când oamenii se gândesc la „COVID-19”: „teamă” (care are o legătură puternică cu nodul central), „criză economică şi/sau socială” (care are o legătură de tărie medie cu nodul central), şi „izolare” (care are o legăţură slabă cu nodul central);
• doi termeni care sunt puţin importanţi atunci când oamenii se gândesc la „COVID-19” şi care sau o legătură medie cu nodul central: „moarte” şi „manipulare”;
• un termen care are o importanţă scăzută atunci când oamenii se gândesc la „COVID-19” şi care are o legătură foarte slabă cu nodul central: „timp mai mult”.

Este posibil ca reprezentarea socială a COVID-19 să difere în cadrul populaţiei Pnu în funcţie de unele variabile pe care nu le-am luat în calcul, precum nivelul de şcolarizare, situaţia profesională în perioada în care a fost efectuată cercetarea (cu/fără loc de muncă, dacă lucrează la serviciu sau/şi de acasă) ori sursa de informaţii despre COVID-19 pe care persoanele o folosesc cel mai des.

Ar fi interesant de reluat cercetarea la câteva luni după ieşirea din starea de urgenţă determinată de COVID-19, pentru a verifica dacă reprezentarea socială suferă modificări.

Le suntem recunoscătoare doamnelor psih. Persida Rugu Măruţoiu, psih. Ioana Beldean-Galea şi lector dr. Ramona Jurcău, care ne-au ajutat la administrarea chestionarelor.